Pentru prima dată în ultimii zece ani, Sorin Ovidiu Vîntu a jucat totul pe o singură carte şi a pierdut. A mers pe mâna coaliţiei Geoană-Antonescu, aruncând în arenă sute de mercenari din presă şi zeci de milioane de euro.
Toţi cei care-i cunosc modul de operare ştiu că el a jucat întotdeauna la cel puţin două capete, iar decizia luată la începutul anului trecut, de a se poziţiona total împotriva lui Traian Băsescu pare de neînţeles. Explicaţia unei asemenea schimbări de atitudine a părintelui FNI, devenit stăpânul unei armate de aproape 1.000 de mercenari din mass- media, nu poate fi însă alta decât frica. Frica de Băsescu. Asta înseamnă, de fapt, frica de justiţie pentru că, în definitiv, toate acţiunile lui Sorin Ovidiu Vîntu au fost îndreptate împotriva instituţiilor statului român, fie pentru intimidarea autorităţii, fie pentru şantajarea unor reprezentanţi ai statului, fie pentru preluarea pe nimic a unor active economice, fie pentru decapitalizarea altora. Ori, în acest caz, singura reacţie de autoapărare a statului nu se finalizează decât prin justiţie, care, cum se ştie, a găsit un sprijin extrem de puternic în Traian Băsescu. Mai mult, informaţii primite de el cu câteva luni înainte despre încolţirea de către Interpol a lui Nicolae Popa în Indonezia şi despre eventuala lui extrădare în România au cântărit şi ele destul de mult în decizia lui SOV de a-şi asigura libertatea. Nu în ultimul rând, există şi informaţia conform căreia anchetarea fraudei comise prin rambursarea ilegală de TVA în valoare de peste 60 milioane euro, cu care s-au alimentat conturile unuia dintre off-shorurile lui SOV a dus la blocarea acelor conturi, deci la o criză majoră de lichidităţi. În aceste condiţii este de înţeles de ce s-a temut atât de tare Sorin Vîntu la gândul că preşedintele ar mai putea rămâne încă cinci ani la Cotroceni şi, în plus, va continua să-i arate cu degetul pe marii infractori şi să asmută justiţia asupra lor. Mogulul chiar a sfătuit la un moment dat autorităţile, aflate în faţa „prădătorilor naturali” de tipul părintelui FNI, să întărească statul. „Dacă statul este incapabil să-şi protejeze resursele este treaba statului. Omul de afaceri încearcă. Este treaba statului să-l prindă şi să-l lege. Întăriţi-vă statul!”, a declarat, sinucigaş, Vîntu. Este exact ce avea să se întâmple pe 6 decembrie 2009, prin realegerea lui Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Românii şi-au întărit statul. Numai că Vîntu fusese pregătit chiar şi pentru victoria lui Antonescu, dar în nici un caz pentru ceea ce s-a întâmplat. El, care a coordonat direct din fotoliu întreaga campanie anti-Băsescu, sunându-şi pentru fiecare fleac sclavii din Realitatea Tv care se ridicau în picioare când îi auzeau vocea în receptor, sau la mercenarii din fruntea ziarelor de campanie, el, care a fumat un întreg trabuc „prezidenţial” alături de Geoană, cu trei zile înainte de alegeri şi încă unul în noaptea alegerilor, el, Vîntu, a luat o ţeapă mai mare chiar şi decât FNI-ul. A pierdut jocul. Asta pe de o parte.
(mai mult…)
Loading ...